În , regizoarea Mai Masri urmărește viața de zi cu zi a adolescenților care locuiesc în taberele de refugiați Shatila, situată în apropiere de Beirut, și Dheisheh, care se află lângă Betleem, în Cisiordania, ambele înființate în 1949, după strămutarea forțată și marcată de violență a palestinienilor, eveniment cunoscut sub numele de Nakba (Catastrofa).

În centrul documentarului se află prietenia dintre două fete palestiniene, parte din a treia generație de refugiați: Mona Zaaroura, care locuiește în Shatila, și Manar, care locuiește în Dheisheh. Relația dintre cele două se dezvoltă prin intermediul scrisorilor și e-mailurilor și culminează cu o întâlnire de-o parte și de alta a gardului de sârmă ghimpată care separă Israelul de Liban.

Prietenia celor două evoluează pe fundalul a două evenimente istorice ale căror ecouri încă se resimt. Primul este retragerea armatei israeliene din sudul Libanului (în anul 2000), împrejurare care le oferă ocazia palestinienilor din Shatila să-și revadă țara, însă doar de la distanță, prin gardul ce desparte cele două state. Al doilea eveniment care tulbură viețile celor două adolescente este reprezentat de începutul celei de-a doua Intifada (care a avut loc între anii 2000 și 2005).

prezintă o incursiune emoționantă și totodată tragică în viețile copiilor strămutați, unde speranța și optimismul se ciocnesc cu neputința și imposibilitatea unui viitor mai sigur.