Locatarii Sanatoriului Losheng, foști suferinzi de lepră, au fost exilați cu mulți ani în urmă pe terenurile instituției. Deși stabiliți încă din tinerețe în Losheng și majoritatea suferind, în urma bolii, de dizabilități locomotorii și alte sechele fizice majore, cei douăzeci de ani pe care se întinde filmul surprind nu atât reflecții meditative despre timp și viață, cât repetatele încercări ale autorităților orașului de a-i evacua pentru a construi extensia unei linii de metrou.