(1974), 15′

Din propria inițiativă, în 1974, a filmat Femeile Palestiniene, în care a prezentat rezistența femeilor palestiniene din Liban, atât prin educație, cât și cu arme de foc.

Când conducerea postului France 3 a descoperit acest material, a interzis imediat difuzarea lui – era prea politic pentru televiziunea franceză de la acea vreme. Acest prim act de cenzură a fost decisiv pentru Jocelyne Saab: părăsind serviciul France 3, Saab s-a decis să realizeze documentare independente. (Mathilde Rouxel via One World Romania)

, (1984), 30′

Ne aflăm în plin asediu al Beirutului de către armata israeliană, al cărei obiectiv este uciderea liderului Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, și care a ținut asediul timp de două luni, începând din iunie 1982, cu bombardamente neîncetate în vestul Beirutului. Jocelyne Saab rămâne și filmează.

Ea filmează până la plecarea palestinienilor, care trebuie să părăsească în cele din urmă Libanul și să-și retragă rezistența la Tunis – departe de Palestina. Beirut, orașul meu este violent prin ceea ce arată despre cruzimea armatei israeliene, care atacă civilii și îi lasă abandonați.

Comentariul acestui film, care nu dă glas nimănui altcuiva în afară de un bătrân hotărât să continue să-și ude plantele în ciuda bombardamentelor israeliene, este emoționant: scris de dramaturgul libanez Roger Assaf, el pune în discuție atât războiul, cât și posibilitatea de a vorbi despre el, de a face imagini din el. În fața unei asemenea dureri, nimic altceva nu este pe măsura ei. (Mathilde Rouxel via One World Romania)