Contestatară a principiilor filmului etnografic și a noțiunii însăși de documentar, cineasta, scriitoarea și compozitoarea Trinh T. Minh-ha își îndreaptă atenția, în cel de-al treilea lungmetraj, asupra modurilor în care este formată și percepută imaginea femeii vietnameze atât între marginile identității naționale, cât și dintr-o perspectivă culturală externă, globală, dislocată.

Bazat pe volumul de interviuri Viêtnam, un peuple, des voix (de Thu Vân Mai), Surname Viet Given Name Nam se lansează drept un documentar despre condițiile dificile înfruntate de femei după reunificarea celor două Vietnamuri în 1976; în fundal, o bogăție de trimiteri literare și materiale audiovizuale imprimă o continuitate istorică între opresiunea din prezentul expunerii și statutul precar al femeii vietnameze sub numeroase regimuri, colonizări, separări, sau doar relații de supunere în cadrul familiei.

Pentru a-și legitima și mai puternic dezideratul critic de a vorbi nu ‘despre’, ci ‘în apropiere’ de subiect, de această dată Minh-ha propune mai întâi o construcție și apoi o desfacere a artificiului care se ascunde în spatele așa-zisei realități a documentarului; ea destabilizează astfel dinăuntru narațiunea unică, autenticitatea reprezentării și autoritatea discursului lui.