Aflându-se în plină campanie de lansare a filmului pe care l-a realizat, regizoarea belgiană Anna (Aurore Clément) călătorește de-a lungul a trei zile între Köln, locul uneia dintre lansări, și Paris, unde își are reședința. Pe parcurs, schimbările de gări, trenuri și hoteluri, unele mai șterse și mai depersonalizate decât altele, îi ocazionează întâlniri cu prieteni, rude și necunoscuți și confesiuni – când firești, când nesolicitate – din al căror du-te-vino reies treptat căutările și frământările ei nerostite. Politicoasă, dar impasibilă în fața mai tuturor efluviilor sufletești și a discursurilor sentimentale despre singurătate care vin spre ea, Anna își urmează itinerariul solitar pe rutele feroviare nocturne ale unei Europe de Vest hibernale, încă zdruncinate de experiența celui de-al Doilea Război Mondial. Primul lungmetraj de ficțiune realizat de Akerman după răsunetul festivalier și feminist al lui Jeanne Dielman, portretul Annei sondează un teren aflat în opoziție cu mediul claustrant al filmului din 1975. În contrast puternic cu domesticitatea sufocantă a titlului anterior, The Meetings of Anna urmărește nu mai puțin ritualizat și riguros formal felul în care protagonista evoluează între spații tranzitorii, dislocate și ubicue, de această dată însă în căutarea unei solitudini care să nu fie sinonimă cu izolarea.