Câștigător al premiului Un Certain Regard la Festivalul de la Cannes 2021, al doilea lungmetraj al Kirei Kovalenko este o dramă despre eliberarea unei femei de traumele conflictelor de uzură din Caucazul de Nord.
Supraviețuitoare a crizei ostaticilor din Beslan (care a avut loc în 2004, pe fondul celui de-al doilea război cecen), Ada (Milana Aguzarova) locuiește cu tatăl și unul dintre frații ei în orașul minier Mizur din Osetia de Nord și lucrează ca vânzătoare într-un butic. Plecările ei de acasă și felul în care se îmbracă sunt atent supravegheate de tatăl ultraprotectiv; metodele lui, deși capătă adesea o latură abuzivă, fac aluzie la o teamă adânc îngropată, iar cineasta (care este și co-scenaristă) amână cât mai mult, cu tușe realiste, dezvăluirea întregului fundal responsabil de relația lor ambivalentă.
Când fratele ei mai mare se întoarce din Rostov, Ada vede o șansă de a scăpa de sub controlul asfixiant al tatălui și a-și recăpăta o parte din integritatea corporală, afectată cu ani în urmă. Reuniunea familială nu face decât să amplifice tensiunile dintre frați și tatăl-patriarh, care este, la rândul lui, tot mai slăbit pe măsură ce se încăpățânează să țină frâiele vieților lor.
Cu o coregrafie fluidă, extrem de mobilă și foarte minuțios concepută a cadrelor lungi și interpretări pătrunzătoare de la actori osetieni neprofesioniști, povestea lui Kovalenko pare să-și propună mai mult decât descleștarea unei familii de cicatricile istoriei care a zguiduit-o – să facă referire, metaforic, tocmai la dinamicile ei încurcate și să exprime un punct de vedere periferic asupra ei.