Teenage Sex and Death at Camp Miasma intră în cinematografe pe 6 noiembrie
Dragă Billy,
Îți mulțumesc că m-ai primit aici, în camera asta întunecată și caldă, cu miros de lemn ars și podea care scârțâie la fiecare pas, amintindu-mi că am un corp care se face simțit și auzit în liniștea nopții. Dincolo de fereastră, zăpada cade și ne învelește într-o plapumă groasă, televizorul se aude în surdină din cealaltă cameră, vocile celor care au fost aici înaintea noastră sună familiar, luminile ecranului pâlpâie pe suprafața pereților și se strecoară pe sub ușa închisă.
Ecranul telefonului lucește calm și negru, la fel ca lacul adânc din fața cabanei, care a preluat semnalul și filtrează toate notificările. Sub oglinda lui înghețată, frica și dorința se amestecă, se contopesc, fierb și se decantează. Știu că la un moment dat, din adâncurile lui va ieși ceva al meu, ceva ce n-am avut curajul să arăt nimănui, ceva la care nici eu n-am putut să mă uit, dar de la care n-o să-mi mai pot lua privirea.
Aștept pe marginea patului și tremur, din miezul învelișului meu de carne, de care am fost învățată să mă separ tot timpul, ca de un anturaj periculos. Încerc să mă opun transformării, dar vocile, jocul de umbre, căldura mă fac să mă topesc și să alunec printre organe, de-a lungul tendoanelor, până sub piele. Nu mai sunt eu cea care deține corpul, acum corpul e cel care mă absoarbe între fibrele lui, mă pompează dintr-o arteră în alta, mă amețește.
În tabăra asta de dezvoltare personală nu sunt neoane, mese de inox sau podele cu linoleum, curățate după normele sanitare în vigoare. Aici fluidele sunt lăsate să curgă liber, să îmbibe și să păteze toate suprafețele, hainele, părul, pielea. E un flux continuu, de neoprit, e viața care pulsează și care mă trăiește. Aici nimeni nu-mi zice că sunt murdară, nimeni nu-mi cere să mă ridic sau să am un plan prestabilit. Totul se întâmplă după reguli fizice și chimice, nu e nevoie de niciun control extern. Ca și tine, mă abandonez ritmului.
Între timp, într-un univers paralel, în palatul minții mele se luminează tot mai multe camere, unde părți din mine se plimbă nestingherite și admiră tablourile indecente de pe pereți.
Pare imposibil să fii în două locuri în același timp, și totuși iată-mă. Cu sulița ascuțită în benzi de fantezii desenate, străpung suprafața lacului și mă caut.
Îmi caut corpul, carnea, sângele. Mă caut în tot ce e viu. Mă caut în tine, Billy. Mă recunosc în tine și îmi revendic puterea. Te recunoști în mine și vrei să te supui inevitabilului.
Totul se întâmplă fără efort, suntem două molecule care au făcut un schimb de căldură, apoi și-au continuat mișcarea în spațiu.
În tabăra asta de dezvoltare personală, fluidele dau ritmul, iar noi ne abandonăm.
Teenage Sex and Death at Camp Miasma (2026) intră în cinemtografe în 6 noiembrie. Programul poate fi consultat aici.
