30 august 2023. „The Last Mistress” la Elvire Popesco. Nu doar prima proiecție F-SIDES la care am participat, ci și prima dată când am simțit că fac cu adevărat parte dintr-o comunitate. Că am găsit acel „third place” despre care tot citeam în online-ul din afară și de care aveam atâta nevoie.
Încă de prin anii ‘90, conceptul a atras atenția sociologilor și a deschis conversații despre importanța spațiilor comunitare.
Un „third place” nu e nici casa, nici locul de muncă – e un al treilea mediu, un spațiu care îți permite să te separi de celelalte două, să te relaxezi și să socializezi.
Anul trecut, cam pe vremea asta, îmi alegeam tema disertației. Știam de la foști absolvenți că secretul unei lucrări bune e să scrii despre ceea ce-ți place. Deși nu am terminat UNATC-ul, știam că trebuie să fac o lucrare despre my one true love: filmul. Am adaptat abordarea în așa fel încât să se potrivească cu facultatea mea și a ieșit asta: o teză1 despre spații terțiare, community building feminist și F-SIDES care le bifează pe amândouă.
Ca să pot explora cât mai multe perspective, am stat de vorbă cu trei categorii de membri ai comunității cinefile: participante la proiecții, adolescenți din spatele proiectului Chapters și echipa principală, care ține cineclubul în picioare. Vreau să-ți prezint câteva dintre cele mai interesante findings, cu accent pe experiențele spectatoarelor.
Cinecluburile feministe: O nevoie reală
Când crești înconjurată de reprezentări feminine trecute prin filtrul male gaze-ului, e greu să te regăsești în poveștile de pe marele ecran. Pentru toate participantele cu care am discutat, F-SIDES a îndeplinit o nevoie adesea ignorată în comunitățile cinefile – aceea de a cunoaște o altă privire, o altă modalitate de a reprezenta femeile, unde obiectificarea lor nu este întregul raison d’être al filmului. Concentrându-se pe explorarea female gaze-ului și a poveștilor spuse de femei, cineclubul a deschis porțile unei noi lumi, în care participantele s-au simțit înțelese și văzute, nu doar privite.
De ce sunt importante cinecluburile feministe? A spus-o chiar una dintre spectatoare: spre deosebire de your regular film club, unde lipsa – de cele mai multe ori totală – a perspectivelor feminine a făcut-o să se simtă „descurajată” și „îndepărtată”, F-SIDES o încurajează să-și îmbrățișeze latura curioasă și să deschidă conversații feministe fără teama de a fi judecată.
F-SIDES ca spațiu terțiar
Încă de la prima proiecție la care am participat, am descoperit în F-SIDES un third place veritabil, foarte aproape de definiția academică. Alegând acest concept ca unul dintre principalii piloni ai cercetării mele, am vrut să explorez percepțiile altor spectatoare asupra cineclubului feminist: ce-l face să fie – sau să nu fie – un third place? Analizând răspunsurile lor, nu mi-a fost deloc greu să găsesc teme comune.
The fan favorite? Discuțiile post-proiecție, în care spectatorii devin participanți activi la dialog, schimbând idei și impresii într-un mediu pe care-l consideră sigur, alături de persoane cu interese similare. Experiența uneia dintre respondente mi-a amintit foarte mult de a mea: chiar și atunci când doar ascultă ideile celorlalți și nu intervine, participarea la conversațiile găzduite de F-SIDES îi aduce ceva în plus – nu doar diferite interpretări ale filmelor văzute, ci și moduri alternative de a înțelege lumea.
Sentimentele de apartenență și de comunitate au fost și ele populare printre spectatoarele pe care le-am intervievat.
Deci, Cui Îi E Frică de Spații Terțiare (Feministe)? Cu siguranță nu celor care le-au descoperit magia.
- Lucrarea mea de disertație, „Film: a girls’ club? Third places and feminist community building. A case study on F-SIDES Cineclub” a fost dezvoltată în perioada 2024-2025 și susținută la SNSPA. Aceasta nu ar fi fost posibilă fără sprijinul celor 14 persoane intervievate, cărora le mulțumesc pentru deschiderea pe care au arătat-o față de tema cercetării mele. ↩︎
