Într-un prezent fundamental circumscris de infrastructuri digitale, devine tot mai urgent, dar și tot mai dificil, să cartografiem formele de organizare care se nasc în interiorul acestora și să navigăm structurile pe care le configurează.
Acest calup de scurtmetraje surprinde un moment fragil în evoluția identității individuale și colective, aflate într-un proces continuu de reconfigurare, în efortul de a (ne)reprezenta și de a habita prin a ne face percepuți.
În acest amalgam ia naștere un lanț de condiționări, în care participarea discursivă este dependentă de vizibilitate, iar aceasta, la rândul ei, de o accesibilitate distribuită neuniform. Identitatea se află într-o negociere cu mecanismele care decid ce circulă și ce rămâne invizibil. Din cauza unei logici ierarhice ce are puterea de a împinge ceea ce este urgent spre marginalizare, în timp ce absurdul acaparează prim-planul, expunerea devine un teren de confruntare al cărui rezultat este imprevizibil, atât din punct de vedere algoritmic, cât și social.
Imaginea ajunge să funcționeze ca o cheie de acces, întrucât ea încetează să mai fie un simplu mijloc de reprezentare, transformându-se într-o monedă de schimb a existenței sociale, dar concomitent sleită de valoare. Mai beneficiem încă de liber arbitru sau fuziunea dintre tangibil și virtual ne-o ia pe dinainte?
GeoMarkr navighează lumea prin intermediul interfețelor care o fac căutabilă și localizabilă, ridicând astfel inevitabil întrebarea: cum intervin urmele colonialismului în spațiul geografic digital? Sensitive Content abordează vizibilitatea înregistrărilor violenței și cenzurii asupra femeilor din Iran, încercând să transforme aceste imagini într-un eveniment real pentru cei care nu pot fi martori fizic, dar ele depind de platformele prin intermediul cărora circulă și care le pot, la fel de ușor, cenzura vocea.
În How Not to Be Seen: A Fucking Didactic Educational .MOV File, ghidul canonic al lui Steyerl, invizibilitatea nu mai este doar un obstacol, ci și o formă de rezistență. Time Sensitive Characters deschide universul cinematic către un spațiu digital aclimatizat inconștientului. Chiar și atunci când corpul pare să nu facă nimic, el poate rămâne înregistrat și consumat. În cele din urmă, Hotaru sapă în lumea interioară a memoriei, abordând o întrebare provocatoare: dacă imaginile sunt capsule în care experiența poate persista, ce se întâmplă dacă alegem să trăim în planul lor pentru a le prezerva la infinit?
Calup de scurtmetraje propus de Elis Roșca și Maria Stănculescu pentru Bucharest International Experimental Film Festival. Biletele pot fi achiziționate pe site. Proiect dezvoltat în Rezidența F-SIDES Wildcards 2026 – un program de formare dedicat curatoriatului de film, conceput ca un laborator de idei în care participanții își dezvoltă propriile concepte curatoriale în dialog cu profesioniști din industrie și cu rețele internaționale de cinema.
