Istoric, reprezentarea lucrătoarelor sexuale în cinematografie este incredibil de limitativă
Catriona și Jupiter din echipa Red Umbrella Festival au fost prezente la Timișoara în luna septembrie, în cadrul proiectului F-SIDES – Către un Cinema Comunitar, finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, în cadrul „Timișoara-Cinema Obiectiv”, cu ocazia proiecției celor 5 scurtmetraje curatoriate de ele, din cadrul Festivalului organizat de ele.
Din perspectiva voastră, ca activiste din rândul lucrătoarelor sexuale, ce rol joacă filmul în combaterea stigmei și schimbarea percepțiilor publice despre munca sexuală?
Mass-media influențează într-o mare măsură felul în care oamenii văd lumea. Istoric, reprezentarea lucrătoarelor sexuale în cinematografie este incredibil de limitativă – suntem definite prin profesia noastră, prezentate fără personalitate sau autonomie și adesea fie în nevoie de salvare, fie moarte înainte de finalul filmului. Când lucrătoarele sexuale au oportunitatea de a spune propriile noastre povești, însă, situația se schimbă complet: devenim activiste, artiste, îngrijitoare, lucrătoare, mame. Devenim persoane complete și complexe, care, ca atâția alții, iau deciziile pe care le pot pentru a obține resursele necesare pentru a supraviețui. În acest fel, filmul poate juca un rol în a ajuta lumea să ne înțeleagă nu doar ca ființe umane, ci și ca lucrătoare care merită drepturi și siguranță.
În opinia voastră, cum poate deveni cinematografia un spațiu în care lucrătoarele sexuale să fie văzute și auzite în termenii lor, în loc să fie stereotipizate sau reduse la tăcere?
Atunci când cinematografia este realizată fie de lucrătoare sexuale, fie împreună cu vocile lor, poate crea spațiul necesar pentru ca noi să împărtășim ceea ce avem cu adevărat nevoie pentru a fi protejate și respectate – în loc ca alții să ia aceste decizii în numele nostru. (Vezi și răspunsul de mai sus.)
Cum creează Red Umbrella Film Festival spațiu pentru ca lucrătoarele sexuale să își spună propriile povești?
Red Umbrella Film Festival prezintă cinematografie realizată de lucrătoare sexuale din întreaga lume. Pe parcursul a patru zile, am proiectat filme care aduc în prim-plan viețile și rezistența lucrătoarelor sexuale – de la Womxn: Working, un documentar captivant despre lucrătoare sexuale și activiste din Africa de Sud, până la Mala Reputación, care o urmărește pe Karina, o lucrătoare sexuală de 45 de ani, în eforturile ei de a înființa un sindicat al lucrătoarelor sexuale în Uruguay împreună cu colegele sale. Am proiectat și A Place To Belong, despre lupta unei femei trans cu îmbătrânirea și sentimentul de apartenență în Myanmar, precum și Thriving, o explorare suprarealistă a tulburării de identitate disociative din perspectiva unei persoane black, non-binare, cu dizabilități și fostă lucrătoare sexuală, Kitoko Mai. Fiecare dintre aceste filme – la fel ca multe altele din cadrul festivalului – oferă o perspectivă diferită asupra vieților, poveștilor și speranțelor lucrătoarelor sexuale la nivel global.
Dincolo de proiecții, festivalul nostru a inclus și paneluri, ateliere, un brunch al lucrătoarelor sexuale și o petrecere. Aceste evenimente ne-au ajutat să prezentăm lucrătoarele sexuale ca activiste și artiste, dar ne-au oferit și ocazia de a ne conecta și de a ne împărtăși poveștile între noi și cu publicul larg. Am încheiat festivalul cu lansarea campaniei noastre pentru decriminalizare, în cadrul căreia cerem factorilor de decizie să asculte adevărurile și perspectivele vieților noastre.
Ce credeți că face ca situația să fie mai puternică sau diferită atunci când lucrătoarele sexuale sunt cele care conturează narațiunea, în loc să fie vorbite de alții?
De prea multe ori, decidenții politici și instituțiile creează legi și programe despre noi fără noi, fie ignorând advocacy-ul nostru, fie excludându-ne complet. Acest lucru poate avea consecințe devastatoare pentru siguranța noastră. Un exemplu este implementarea Modelului Nordic în Irlanda, care incriminează cumpărarea serviciilor sexuale în timp ce dezincriminează vânzarea lor. În timp ce promotorii legislației au susținut că acest model ar face lucrătoarele sexuale mai sigure – persoane precum politicieni, fundamentaliști religioși și feministe care exclud lucrătoarele sexuale – lucrătoarele sexuale știau că lucrurile nu vor sta astfel. Nu este surprinzător că, în urma aplicării Modelului Nordic, evaluările au arătat o creștere de 92% a infracțiunilor violente împotriva lucrătoarelor sexuale.
Acest lucru se întâmplă dintr-o multitudine de motive, inclusiv: un număr redus de clienți înseamnă că lucrătoarele sexuale vor accepta să vadă clienți pe care înainte i-ar fi refuzat sau vor oferi servicii mai riscante pentru a câștiga banii de care au nevoie; teama clienților de a fi arestați îi face mai puțin dispuși să treacă prin proceduri de verificare pentru siguranță și mai predispuși să solicite întâlniri cu lucrătoare sexuale singure sau în locuri mai periculoase; Modelul Nordic interzice, de asemenea, condiții care ajută lucrătoarele să rămână în siguranță, cum ar fi lucrul împreună într-un apartament (ceea ce devine proxenetism sub acest model) sau existența personalului de securitate (precum un șofer sau cineva care răspunde la telefon). Aceste restricții, deși nu incriminează actul de a vinde servicii sexuale, fac ca munca sigură să fie dificilă, aproape imposibilă – și acesta este motivul pentru care marea majoritate a lucrătoarelor sexuale susțin decriminalizarea completă.
Atâta timp cât cei care iau decizii nu consultă și nu ascultă perspectivele lucrătoarelor sexuale, astfel de legi vor continua să ne pună siguranța în pericol. Când lucrătoarele sexuale se reunesc pentru a schimba narațiunea, însă – ca în cazul Aotearoa New Zealand Sex Workers’ Collective, al cărei film despre obținerea decriminalizării a fost de asemenea proiectat în cadrul festivalului – devine posibil să ne construim condițiile de muncă pe baza a ceea ce avem cu adevărat nevoie.
Dacă cineaștii/ele, activiștii/ele sau aliații/ele vor să reprezinte responsabil munca sexuală pe ecran, ce sfat le-ați da?
Cel mai important sfat al nostru ar fi să lucreze cu activiste lucrătoare sexuale și cu organizații conduse de lucrătoare sexuale. Consultați-ne în privința a ceea ce sperăm cel mai mult să vedem în film și a ceea ce considerăm că reprezintă în mod fidel poveștile și viețile noastre. Nu doar că acest lucru va face creația voastră mai de impact, dar o va face și mai interesantă – în loc să reproducă aceleași clișee obositoare pe care le vedem film după film.
