Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides! 👩🏼‍🤝‍👩🏼 Feminism + Cinematografie + Recenzii 💗 Înscrie-te acum la newsletterul lunar f-sides! 🎇 Critică + Name dropping + Liste filme 🐬 Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides! 👩🏼‍🤝‍👩🏼 Feminism + Cinematografie + Recenzii 💗 Înscrie-te acum la newsletterul lunar f-sides! 🎇 Critică + Name dropping + Liste filme 🐬 Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides! 👩🏼‍🤝‍👩🏼 Feminism + Cinematografie + Recenzii 💗 Înscrie-te acum la newsletterul lunar f-sides! 🎇 Critică + Name dropping + Liste filme 🐬Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides! 👩🏼‍🤝‍👩🏼 Feminism + Cinematografie + Recenzii 💗 Înscrie-te acum la newsletterul lunar f-sides! 🎇 Critică + Name dropping + Liste filme 🐬 Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides! 👩🏼‍🤝‍👩🏼 Feminism + Cinematografie + Recenzii 💗 Înscrie-te acum la newsletterul lunar f-sides! 🎇 Critică + Name dropping + Liste filme 🐬 Înscrie-te acum la newsletterul lunar F-sides!
Articol
Cronică

Am inițiat un grup de lucru care să prevină discriminarea de gen în domeniul audiovizual: uite cum te poți înscrie și tu!

de Echipa F-Sides

Am inițiat un grup de lucru transsectorial care să monitorizeze și să prevină discriminarea de gen în domeniul audiovizual. Grupul este o platformă de solidarizare voluntară și o rețea prin care să începem să ne gândim constructiv cum se poate preveni marginalizarea în cinematografia românească. Dacă lucrezi în domeniu, te interesează subiecte precum prevenirea hărțuirii sexuale, paritatea și accesul la joburi, formarea continuă, reprezentarea etică și combaterea stereotipurilor în ecosistemul de film local, te poți înscrie și tu.

Când am scris prima aplicație AFCN pentru F-SIDES în 2019, am început cu o statistică culeasă de noi căutând informații din ultimii 10 ani publicate pe Cinemagia: 17.5% dintre filmele lansate în 2019 în cinematografele din România erau regizate sau co-regizate de femei, iar în deceniul care tocmai se încheia (2009-2019) procentul ajungea la 19% dintre producțiile românești. De atunci, nu am mai întâlnit o altă statistică făcută publică care să monitorizeze situația genului în cinemaul românesc – care să ne spună cine scrie, regizează, montează sau produce film. Nu avem o imagine de ansamblu nici asupra a ce transmit imaginile create local – câte replici mai au personajele feminine, sunt ele în continuare personaje secundare, reprezintă mai mult decât partenere abuzate sau alți tropi de gen, și în ce măsură?

Cu sau fără statistici, eforturile F-SIDES constituie o reacție față de ce vedeam în cinema ca spectatoare, adică foarte puține alternative la male gaze. Dar un program curatorial feminist nu rezolvă rădăcina problemei, iar lipsa cercetărilor, a consultărilor și a comunicării pe subiect nu ajută pe nimeni să găsească noi direcții de acțiune. Și fix de asta avem nevoie.

Cum a început

Pe 26 martie 2024, echipa F-SIDES împreună cu cea a Institutului Francez aranjau scaune, foi și markere la Rezidența9 pentru a primi 40 de persoane din industria de film și nu numai. Au venit oameni din producție, regie, din facultăți, persoane care se ocupă cu critica de film, organizează festivaluri sau stau în fața camerei de filmat. Diversitatea grupului a fost esențială, nu doar în privința genului și a jobului, dar și a vârstei sau a experienței în domeniu. Au participat și reprezentante din ONG-uri, respectiv E-Romnja și Centrul Filia, și Marine Longuet de la asociația Collectif 50/50 din Franța.

Timp de două zile, am stat împreună să identificăm care sunt cauzele marginalizării în domeniul audiovizual, ce forme capătă și pentru cine se resimte mai intens. Am pornit de la înțelegerea că femeile se confruntă cu bariere adiționale, dar și că toate blocajele se intensifică și particularizează pentru persoanele rome sau LGBTQIA+. În aceste două zile, lumea a putut să aducă în discuție frustrări și injustiții vechi și noi, care nu avuseseră până la acel moment un cadru de exprimare public.

Ne-am concentrat pe trei teme stufoase. Prima a fost precaritatea în munca artistică și culturală, paritatea de gen și barierele de acces la funcții de decizie. Acolo am discutat despre lipsa de reprezentare (mai ales în rolurile creative), dificultatea de a fi luată în serios, barierele profesionale care apar odată cu maternitatea și cum ajung grupurile marginalizate să fie excluse sau să se autoexcludă din domeniu.

Al doilea subiect, dar la fel de important, a fost cel legat de hărțuire și abuz sexual – cum le răspundem și cum le prevenim pe platoul de filmare, în festivaluri, la job în general. Nu în ultimul rând, am vorbit despre reprezentarea pe ecran. Cine e mai afectat de stereotipuri, cine nu are acces în a se autoreprezenta? Pe parcurs a apărut importanța educației și a formării continue și a unei structuri de solidarizare prin care să învățăm să lucrăm mai bine împreună. Pentru toate problemele identificate local, Marine Longuet ne-a povestit cum au fost ele combătute în Franța de către sectorul creativ, prin modele de autoorganizare și organizare de campanii cum sunt cele practicate de action tank-ul Collectif 50/50.

Cum a continuat

PRIMA IEȘIRE PUBLICĂ

Prima noastră întâlnire a fost poate mică, dar a lăsat urme importante. Cel mai mare win a fost că am format începuturile unei rețele de oameni cu interese comune. Al doilea, că am scris împreună o listă de 23 de puncte prioritare – lucruri care trebuie să se schimbe urgent și către care trebuie să ne concentrăm resursele (cele politice, de timp, relaționale, financiare, organizaționale). Le-am comunicat public la o masă rotundă găzduită de Institutul Francez pe 28 martie, iar o parte din cuprinsul manifestului a fost preluat în discursul Ilincăi Manolache de la decernarea premiilor Gopo, în fața unei audiențe largi.

În al treilea rând, ne-am inspirat – nu doar din schimbul cu ONG-ul din Franța, dar și din dialogurile între noi – imaginându-ne ce acțiuni am putea să facem în viitor.

IDEI PENTRU SCHIMBARE

Ne-am decis să facem o strategie, cu un plan de acțiune care ar implica mai multe entități și oameni din domeniu. Până în toamna lui 2024, am organizat întâlniri lunare la care venea cine voia sau avea timp. În decursul acestor întâlniri, am transformat lista de probleme în obiective și acțiuni, organizate sub modelul Teoria Schimbării. Ne-am întrebat ce trebuie să se întâmple ca să avansăm egalitatea de gen și incluziunea în industria de film românească și artele performative. Am prioritizat trei direcții:

  • Mai multe reprezentări incluzive și sensibile în filmul românesc care nu perpetuează discriminarea la nivel social.
  • Mai multe forme de protecție pe piața muncii care încurajează participarea în industria de cinema pentru toate genurile;
  • Mai multe spații sigure de lucru și educație în urma adoptării unor mecanisme de prevenire și protecție împotriva abuzului;

Pentru fiecare scop ne-am întrebat din nou: ce ar trebui să se schimbe ca să ajungem la asta? Așa am ajuns la o listă de aproape 50 de acțiuni care ar putea duce la schimbare. O să vă dăm doar câteva exemple:

  • Finanțatorii de produse culturale acordă stimulente financiare pentru reprezentarea incluzivă, precum bonusuri de paritate la finalizarea unei producții (inclusiv pentru festivaluri, rezidențe etc.);
  • Agențiile de casting, distribuitorii, curatorii, organizatorii de festivaluri și producătorii sunt aduși împreună pentru a reflecta critic asupra rolului lor în etica reprezentării și li se oferă o bază de date de resurse de consiliere – precum consultanți romi sau LGBTQIA+ – contacte care pot fi abordate pentru a da feedback (de exemplu, pe scenarii);
  • Desemnarea pe platoul de filmare a unei persoane care să alerteze dacă observă cazuri de abuz sau potențial abuz; pentru acest rol se oferă training, protecție împotriva intimidării cu întreruperea activității și proceduri clare de răspuns din partea producției;
  • Fair Film Awards;
  • Companiile de producție își asumă un pledge de respectare a unor norme de lucru sigure și nediscriminatorii, iar semnatarii sunt incluși într-o bază de date pentru a monitoriza angajatorii care își asumă valori de incluziune;
  • Lobby către parlamentari, Ministerul Muncii și Ministerul Culturii pentru mai multă protecție în domeniul cultural, mai ales pentru liber-profesioniști. Precaritatea în cultură afectează pe toată lumea, dar în proporții mai mari și pe tot parcursul vieții femeile.

CINE NE POATE FI ALIAT?

Odată ce am pus la punct ce ar trebui făcut, a trebuit să răspundem și la întrebarea: cine face? Ne-am gândit la tot ecosistemul cultural care ar putea influența domeniul audiovizual și i-am cartografiat membrii în funcție de două criterii, și anume nivelul lor de interes să se implice și nivelul lor de putere ca să poată influența ceva. Ca să fie considerată stakeholder, o persoană/entitate trebuia să se încadreze într-una din patru categorii:

  • Cine este în mod direct afectat de problemele pe care le-am identificat?
  • Cine are un mandat clar sau un rol bine poziționat pentru a acționa asupra problemelor?
  • Cine din exterior ne poate ajuta pe noi sau poate influența contextul?
  • Cine ar putea să ne stea în cale?

Când ne-am pus acea ultimă întrebare, primul gând a fost însă: “Noi. Noi putem să ne stăm în cale.”

What now?

Mobilizarea de până acum a grupului a fost și extrem de energizantă, dar și cu dificultăți de timp și resurse. Atât cât a fost posibil, ne-am adunat recurent și am propus niște ținte importante. Vrem să publicăm strategia și să facem lobby către stakeholderi să implementeze măsurile în activitatea lor. Pentru asta, vrem să susținem demersul cu o cercetare veritabilă a industriei. Vrem să învățăm metode de organizare și măsuri de la alte inițiative europene cu mai multă experiență în genul ăsta de activism. Vrem să avem un cadru structurat și sustenabil de întâlniri, campanii și acțiuni. 

Este foarte greu să facem asta voluntar – și aproape nedrept pentru oameni care lucrează într-un domeniu foarte epuizant și nesigur cum este cel audiovizual. Dar ne-am decis să nu mai amânăm formarea acestui grup, pentru că probabil nu vom găsi niciodată momentul perfect decât dacă ne apucăm de treabă.

De aceea vrem să vă lansăm o invitație. 

Ne gândim să ne organizăm pe un model în care un grup de oameni sunt aleși prin vot și se ocupă de activitatea de zi cu zi a grupului, dar aceștia reprezintă nevoile și prioritățile unei baze extinse de lucrători din domeniu – care votează, propun idei și participă la consultări în măsura în care au timp și energie. Pentru că subiectele de discuție sunt multe și nu afectează sau interesează pe toată lumea la fel, ne vom împărți pe grupuri tematice dedicate. La momentul actual avem 7 sub-grupuri: educație, festivaluri, siguranță și sănătate mintală, protecție în muncă, acces și reprezentare, reprezentare queer, și lobbying. Rolul unei persoane în grup este flexibil și poate varia de la a fi membru suport care ajută ocazional cu un sfat, sau la membru lead care își asumă să ducă conversația mai departe. 

Dar asta este doar o variantă de model. 

Dacă vă alăturați demersului în acești primi pași de viață, încă putem să conturăm împreună o formă de organizare și solidarizare care să funcționeze cât mai bine pentru toată lumea. Nu știm încă unde o să se ducă, but we’re in for the ride

Dacă vrei să faci parte din grup, completează formularul din link. Înscrierile rămân deschise. 

https://forms.gle/2xSeGS7UtYnhAgvc8