Din Patu! (1983) și Nuestra voz de tierra, memoria y futuro (1981) ce răzbat nu sunt atât vocile singulare ale unor autori, cât vuietul unor mulțimi ieșite în stradă, braț la braț, să strige, să persiste, să lupte unul alături de celălalt pentru ceea ce le aparține și împotriva unor opresiuni și violențe sistemice și coloniale.
În Nuestra voz de tierra, memoria y futuro, umanul, natura și miticul se împletesc cu politicul, într-un hibrid poetic despre rezistența și protestele populației indigene din regiunea Coconuco din Cauca, Columbia, pentru a-și recupera pământul ancestral și pentru a-și cere drepturile în fața autorităților abuzive.
Alternând între imagini-document ale marșurilor organizațiilor indigene pentru drepturi și momente performative, care pun în scenă ritualuri și legende locale – alegorii ale maleficului colonial –, Marta Rodríguez și Jorge Silva dau viață unui film de o frumusețe mișcătoare, scăldată într-o negură a văilor columbiene pe cât de apăsătoare, pe atât de fermecătoare, pe atât de divină.
O sinteză perfectă între gândirea magică și gândirea revoluționară, ghidată de o voce comună – o „nuestra voz” (vocea noastră) – filmul celor doi regizori columbieni nu e numai o capodoperă, ci un exemplu excelent al echilibrului între epic și didactic pe care îl invoca Glauber Rocha drept idealul filmului politic.
În Patu!, cineasta maori Merata Mita alcătuiește o cronică exhaustivă a protestelor antiapartheide și a acțiunilor de masă declanșate în Noua Zeelandă de infamul Springbok Tour din 1981 – turul echipei naționale de rugby a Africii de Sud, boicotat de populația locală la o scară de sute de mii de oameni, timp de aproape două luni de zile. Urmărind mai multe localități și evoluția de la marșuri și adunări pașnice la represaliile extrem de violente ale poliției și autorităților, filmul lui Mita plasează nivelul camerei în stradă, umăr la umăr cu protestatarii, și înțelege mărturiile operatorilor aflați în mijlocul lucrurilor ca pe niște contribuții colective.
Subliniind mai ales solidarizarea dintre comunitatea indigenă maori și activismul antiapartheid, Patu! deschide și o discuție despre rămășițele colonialiste și sistemele și practicile de discriminare rasială din Noua Zeelandă.
Privind aceste eforturi de coagulare ale protestelor prin lentile anticoloniale și decoloniale și recentrând reprezentarea asupra perspectivelor indigene autentice, Patu! și Nuestra voz de tierra, memoria y futuro sunt două filme-monument despre rezistență și comunitate, dar și două exemple a ceea ce Barry Barclay denumea Cel de-al Patrulea Cinema – un cinema care prioritizează implicarea directă a vocilor și comunităților indigene.
Dacă Patu! e realizat de prima cineastă maori din Noua Zeelandă și totodată una dintre primele cineaste ale țării, Nuestra voz de tierra, memoria y futuro e o recalibrare conștientă a cuplului Rodríguez-Silva către un cinema care să implice activ comunitățile pe care le documentează, îmbrățișând şi corectând criticile pe care colaboratorii lor indigeni le-au adus filmelor lor anterioare.
- Filmele pot fi urmărite pe 11 și 12 noiembrie în cadrul Sezonului 6 al cineclubului F-SIDES, dedicat cinemaului comunitar. Proiecția Nuestra voz de tierra, memoria y futuro va fi urmată de o discuție despre cinema decolonial.
