Baldur’s Gate 3 este un joc video RPG produs de Larian Studios. Este disponibil pe
Steam, PS5 și Xbox.
Imaginează-ți următorul scenariu: ai fost răpită de niște creaturi extraterestre care ți-au inserat fără voia ta un parazit în creier. Scapi de pe nava lor și te aliezi cu alți supraviețuitori pentru a găsi un leac împotriva acestui parazit. Într-o seară, grupul se dovedește a nu fi atât de sigur pe cât credeai.
Ești trezită de unul dintre camarazi stând deasupra ta, cu fața la centimetri distanță de gâtul tău. Se retrage repede.
„Nu voiam să te rănesc! Aveam nevoie doar de…sânge”
Bărbatul cu chip palid, ochii roșii și două cicatrici suspecte pe gât se dovedește a fi un vampir. Încearcă să se scuze și să-ți explice nevoia lui de hrană. Se roagă să-i acorzi încrederea ca coechipier și să îl lași să bea din sângele tău.
Poate că tu nu te-ai lăsa înduplecată de o așa rugăminte penibilă. Dar poate că o parte din tine, pe care nu o înțelegi foarte bine, ar spune ”da”. Și având în vedere că am descris până acum un joc video (dacă nu era evident de la prima frază despre răpirea extraterestră), poate că lipsa de repercusiuni reale te îndeamnă să accepți cererea, „să vezi ce se întâmplă”.
După ce te asigură că o să bea doar „minimul necesar”, vampirul își înfige colții în gâtul tău.
Degeaba îți oferă jocul oportunitatea să îl oprești. Dintr-un motiv sau altul, vrei să te ții de
cuvânt, vrei să îți pui încrederea în acest personaj până la capăt.
Acest capăt vine curând, când vampirul îți bea și ultima picătură de sânge.
Ai murit.
Jocul se deschide cu ziua următoare.
„Oh nu! S-a întâmplat ceva oribil” spune prietenul tău cu colți, trecând ca teleghidat peste trupul tău neînsuflețit.
Acesta a fost primul meu contact cu Astarion, elful vampir din jocul Baldur’s Gate 3. Nu am
experimentat scena în joc, ci am văzut-o integral într-un video intitulat (corespunzător) „if
evil why hot”.
Actul I: Baldur’s Gate
Nu mă joc multe jocuri, dar caut mereu o poveste bună, iar Baldur’s Gate 3 este ofertant. Cu de trei ori mai multe cuvinte scrise ca seria Lord of the Rings și mai mult de 20 de premii și nominalizări, jocul este considerat un triumf pentru genul RPG.
Genul RPG (role-playing game) este centrat pe crearea și interpretarea unor personaje într-un context fantasy. Idea principală este să creezi un personaj după bunul plac și să explorezi alături de prietenii tăi. Mai sus am descris premiza jocului Baldur’s Gate 3: tu și tovarășii tăi explorați lumea pentru a scăpa de paraziții mindflayer.
În BG3, pe lângă lupta cu monștrii, ai secvențe cutscene, similare cu scena descrisă mai sus. Ai diferite opțiuni de dialog cu personajele. Aceste alegeri nu doar continuă povestea, ci o afectează. Tu ca jucător poți alege cum va arăta jocul pentru tine.
În exemplul cu Astarion, dacă îl lași să se hrănească cu sângele tău, vei primi notificarea
”Astarion approves” care îți indică faptul că el te place puțin mai mult acum. Deciziile pe
care le iei în joc îi vor face pe coechipierii tăi să se apropie sau să se îndepărteze de tine.
Ei pot să plece din echipa ta dacă îi neglijezi prea tare sau pot să înceapă o relație romantică și/sau sexuală cu tine dacă le faci pe plac.
Pe măsură ce avansezi în joc, o să ajungi să descoperi povestea fiecărui coechipier. Desigur, fiecare are și mai multe ending-uri în funcție de deciziile tale. Tu ajungi să decizi soarta coechipierilor tăi, indiferent de cât de apropiat ești de ei.
Dinamicile de genul acesta nu sunt noi în jocurile video. Dar BG3 reușește să eleveze
personajele nu doar prin complexitatea alegerilor din poveste, cât și prin tratarea unor teme serioase și construcția unor personaje veridice, cu psihologii bine ancorate în dinamici reale.
Cred că acest ultim punct este ilustrat cel mai bine dacă revenim la Astarion.
Actul II: If evil…
În BG3 ai mai multe unelte pentru a-ți construii personajele, unul dintre ele fiind Character Backgrounds. Acestea explică în mare trecutul și principiile personajului.
După ce m-am uitat la serial, primul meu gând a fost că trebuie să mă dau cu placa. Deși nu mai făcusem skateboarding până atunci, am zis să încerc. După câteva zile m-am dus direct în parcul din cartier, Plumbuita. Și cred că am putut să ajung foarte aproape de sentimentul de eliberare pe care l-am intepretat a fi atunci le urmăream pe fete în serial.
Aici este descrierea pentru backgroundul Charlatan:
Întotdeauna ai avut un fler anume cu oamenii. […] Este un talent util și unul pe care ești perfect dispus să-l folosești în avantajul tău. Știi ce vor oamenii și asta le vei da, sau mai bine zis, pretinzi că le vei da. Rațiunea ar trebui să îndepărteze oamenii de ce sună prea bine pentru a fi adevărat, dar rațiunea pare să lipsească atunci când ești prin preajmă.
Acesta este și background-ul lui Astarion.
Duplicitatea lui este evidentă de-a lungul jocului. Astarion își ascunde constant intențiile, mereu ocolind adevărul pentru scopurile proprii. Se asigură că are încrederea celorlalți fără să extindă această încredere asupra nimănui. Are mereu cuvintele potrivite la el. Acest lucru îi dă și latura plăcută: îmbogățește constant jocul cu replici istețe, sarcastice și cu un umor negru de nerefuzat.
Aspectul său – un bărbat misterios și suplu, cu bucle argintii – cu siguranța îl ajută. Astarion
este înclinat să rezolve conflictele din joc prin violență și înșelăciune și mulți jucători sunt
dispuși să comită fapte imorale pentru a primi mult râvnita notificare “Astarion approves’’.
Parte din șarmul lui se datorează actorului său de voce și motion capture, Neil Newbon.
Prestația lui Newbon a fost aplaudată de fani și premiată de multiple ori.
Poate că duplicitatea și agresivitatea lui Astarion sunt aspecte negative, dar sunt de înțeles. După ce afli că este un vampir, el îți mărturisește cum a fost transformat. Acum 200 de ani, după ce a fost atacat, aproape mortal, de tâlhari, un bărbat pe nume Cazador Szarr i-a oferit salvarea, ”viața eternă”. Astarion a acceptat propunerea, fără să știe că Szarr îl va transforma în acolitul său vampir, sluga sa nemuritoare.
Nava extraterestră care v-a capturat a fost, pentru Astarion, biletul de scăpare de stăpânul său. Pe lângă lecuirea de parazitul extraterestru, Astarion vrea să își regăsească libertatea și să scape definitiv de Cazador.
Libertate, seducție, violență, duplicitate. Toate acestea sunt teme pe care Astarion le are în comun cu alți vampiri, consacrați de-a lungul anilor. Ca și Louis de Pointe du Lac în “Interviu cu un vampir” Astarion a fost damnat la vampirism printr-o ofertă falsă a libertății în fața morții. Și ca și Lestat din aceeași serie, se conformează noii sorți prin hedonism, opulență, violență și sexualitate. Vampirii au un aspect sexual periculos și irezistibil.
Gina Wisker spune în Female Vampirism că vampirii sunt creați din mit, „devenind o metaforă a ceea ce este în același timp temut și dorit”.
Vampirii sunt în consecință, ontologic creați din contradicții. Puternici, dar lipsiți de putere. Morți, dar vii. Minunați, dar monstruoși. De iubit, dar de temut. De-a lungul istoriei vampirii au reprezentat o teamă de și fetișizare a „celuilalt”. Acest „celălalt’’ a reprezentat de multe ori o altă rasă, etnie, cultură, orientare sexuală.
Baldur’s Gate 3 a fost lansat în 2023 și ne-a adus o nouă interpretare a mitului vampirului. Ce ne repugnă și ce ne atrage la el?
Actul III: …why hot?
(Content warning: discuție despre abuz sexual, fizic, mental)
Între jucătorii Baldur’s Gate 3, Astarion a devenit foarte repede unul dintre favoriți, mai ales în rândul femeilor. Personajul a atras multe femei care nu erau familiarizate cu genul RPG sau cu jocurile video. Mulți fani numesc umoristic BG3 un „Simulator de dating cu vampiri”. Deci ce e așa captivant la acest vampir manipulator și toxic?
Dacă încerci să-l seduci pe Astarion, jocul poate arăta astfel.
După scena în care te mușcă (posibil letal), Astarion îți va destăinui tot mai multe despre
viața lui ca acolit vampir. Despre cum era închis și înfometat. Despre cum Cazador îl forța să seducă mereu noi victime pe care să i le aducă. Orice refuz era întâlnit cu pedepse aspre.
Astarion, un personaj șarlatan clasic, nu se destăinuie însă complet. Punctul culminant din relația cu el este când, în final, masca lui cade. Astarion îți dezvăluie că în tot acest timp el te-a sedus voit, folosindu-și corpul în schimbul protecției pe care i-o puteai oferi.
„Uite, aveam un plan. Un plan simplu și ușor – te seduc, mă culc cu tine, îți manipulez sentimentele încât să nu îmi întorci niciodată spatele. A fost ușor. Instinctiv. Cei 200 de ani de făcut curte oamenilor și-au spus cuvântul. Tot ce trebuia să faci era să cazi în plasă. Și tot ce trebuia să fac eu era să nu mă îndrăgostesc de tine…și aici planul meu simplu și ușor a dat greș.”
Dacă ești atentă, acest moment nu îți dezvăluie doar intențiile iubitului tău toxic vampir, ci și despre ce este cu adevărat povestea lui Astarion. Dialogul lui continuă:
„Orice apropiere de cineva – orice formă de intimitate – era ceva ce făceam pentru a ademenii oameni către el. Chiar dacă știu că între noi lucrurile nu stau așa, să fiu împreună cu cineva tot se simte…pătat. Încă îmi trezește aceste sentimente de dezgust și silă.”
Pentru Astarion, sexul este o unealtă, este ceva ce îi aduce rușine, ceva ce nu e pregătit să împărtășească cu o persoană pe care o iubește. Este un sentiment cu care multe victime ale abuzului sexual se identifică.
Acesta nu este doar subtext în Baldur’s Gate 3, ci tema principală a poveștii lui Astarion.
Statutul său de vampir devine o metaforă pentru lipsa de consimțământ într-o relație abuzivă.
Incapabil să își exercite consimțământul atâta vreme, Astarion învață, ajutat de jucător, să își redea singur libertatea prin recâștigarea autonomiei sale corporale.
Nu doar Astarion învață despre autonomie și consimțământ, cât și jucătorul. Există momente care probează înțelegerea sa asupra limitelor lui Astarion. Într-o scenă, jucătorul îl poate convinge pe Astarion să muște o persoană împotriva voinței lui. În alta, jucătorul îl convinge să se culce împreună, după ce Astarion a stabilit clar că nu dorește interacțiuni intime o perioadă. După această interacțiune, Astarion confruntă jucătorul și se desparte de el/ea definitiv.
Faptul că personajele au autonomia să se despartă de jucător este o dinamică incitantă. Mulți fani urmăresc ghiduri și reiau porțiuni întregi din joc pentru a obține relația dorită și a evita alegerile dăunătoare. Lipsa de control (total) asupra personajelor îi sperie, dar îi și motivează, cred eu, să-și calculeze alegerile și să joace dintr-o perspectivă mai empatică.
Astfel se pot înțelege rapid și aspectele negative ale lui Astarion. Mândria, opulența și
vanitatea devin mecanisme de supraviețuire când valoarea lui este determinată strict de
aparența sa.
Această ultimă parte rezonează în special cu femeile. Lucru care explică și complică atracția multora față de el. Astarion nu este plăcut pentru frumusețea și puterea sa seductivă cât este plăcut pentru recunoașterea pericolului aduse de frumusețe și seductivitate.
Am întrebat pe pagina de reddit r/onlyfangs dedicată lui Astarion ce i-a atras pe fani la
vampir. Aici sunt câteva răspunsuri:
„[…] În mod surprinzător, m-am trezit cu mult mai mult pentru care să-l iubesc pe Astarion. Habar nu aveam despre trecutul lui înainte de a începe jocul […]. M-am trezit deodată regăsindu-mă în el; trauma lui neadresată… râsul, “masca” protectoare abandonată pe măsură ce începe să aibă încredere în acea persoană. […] Pentru mine, nu este vorba că îl doresc […]. Îl admir, mai degrabă.”
„La început, mi-a plăcut cât de amuzant și insolent este. Nu îi este frică să răspundă înapoi sau să fie răutăcios cu unele dintre comentariile sale. Mai târziu mi-am dat seama că mă identific cu povestea lui, chiar m-a impresionat.
Dar cea mai mare revelație pentru mine a fost să văd cât de ușor este să fii amabil, plin de compasiune și răbdare cu el ca Tav (Tav este numele personajului jucătorului). Sincer m-a durut să văd asta pentru că mi-am dat seama că nu mi s-a acordat niciodată aceeași bunătate și compasiune. Mi-aș fi dorit să existe un Tav ca ăsta în viața mea.”
Pe alte pagini de reddit dedicate jocului, există inclusiv confesiuni ale unor victime cum că povestea lui Astarion a rezonat atât de mult cu ei, încât au realizat abuzul din propriile vieți și au reușit să plece de lângă abuzatorul lor. Aceste confesiuni au fost primite cu enormă bucurie de studioul Larian și de actorul Neil Newbon. Într-un interviu, Newbon a mărturisit la rândul lui că este un supraviețuitor al abuzului și că experiența lui Astarion a reflectat mult propria experiență.
Desigur, multe fane sunt atrase de vampir și fără să fim victime. Majoritatea persoanelor nu sunt atrase de un personaj pentru că se regăsesc în povestea sa. De multe ori, este chiar opusul.
Natalie Wynn sau „Contrapoints” este o creatoare de eseuri video. A postat recent o analiză asupra sexualității feminine pornind de la seria „Twilight”. Acolo, Natalie vorbește despre cum în literatura romance, partenerul romantic nu reprezintă doar dorința idealizată a unei femei pentru un bărbat înalt, puternic, bogat etc. ci și dorința de a fi plăcută de un asemenea bărbat. Dorința de atrage o parte din statutul lui asupra sa.
Personajul masculin nu este doar un gol de obținut, ci un mecanism prin care femeile reușesc să aibă acces la o anumită putere ce le-a fost istoric negată.
În cazul vampirilor, atracția are deci o latură a dorinței de putere. Puterea vampirilor este de multe ori una supranaturală, neîmblânzită, a unui prădător ghidat de pasiune. O femeie ce a fost învățată toată viața că e docilă, o perpetuă “pradă” în pericol și că sexul o face o stricată ar putea subconștient să dorească această putere, această eliberare de standardele lumii naturale în lumea vampirilor.
Actul IV: Concluzii
Ce este lumea fantasy, până la urmă? Un loc unde putem evada de constrângerile lumii reale sau un spațiu ce analizează lumea reală și problemele ei prin metafore? Câteodată, răspunsul e ambele. Și câteodată ficțiunea are mai multe de zis despre noi decât vice-versa.
Vampirul, acel „celălalt” ce ne înspăimântă și atrage reflectă emoțiile deseori contrare și complexe cu care ne confruntăm societal. Nu e o coincidență că primii vampiri apăruți în secolul 19 au o componentă rasială. Acum, în secolul 21, începem să vedem, poate pentru prima dată, un vampir profund al female gaze-ului, cu toate contradicțiile și temerile feminine la pachet. Liber, dar restrâns. Puternic, dar neajutorat. Un prădător, dar și pradă.
În cazul lui Astarion din Baldur`s Gate 3, alegerea de a-i reprezenta vampirismul prin contextul abuzului este curajoasă, promițătoare și –cred eu– nu întâmplătoare.
Cred că multe din noi recunoaștem temerea reprezentată de el– lipsa autonomiei, pierderea identității sub sexualitate.
Și cred că am ajuns într-un punct în care ne simțim pregătite să vorbim despre asta într-un mod profund, chiar și în arta mainstream. Iar oricât ne înspăimântă lipsa libertății, nu putem să ne desprindem de invitația genului fantasy de a imagina o lume în care depășim aceste limitări.
O lume care invită existența vampirică, cu atracția și repulsia ei, la a fi și evil și hot.
Bibliografie
- ”If evil why hot” posted on July 14 2023 by „Novariko”, Youtube, 4:11, Cripe, Michael
- ”Baldur’s Gate 3’s Collective Dialogue Has Triple the Word Count of the Lord of the Rings, Larian Reveals” IGN, March 21, 2024.
- IMDB.”Baldur’s Gate 3 Awards” Accessed October 10, 2024,
- DND 5th Editiom community wiki. ”Background: Charlatan”
- IMDB.”Neil Newbon Awards”
- Whisker, Gina. ”Female Vampirism” In Women and the Gothic, edited by Avril Horner and
- Sue Zlosnik. Cambridge University Press, 2017
- Mighty_Gachiman. ”My girlfriend is is using this game as a vampire dating simulator for
- almost two years now and i cannot stop her.” Reddit, 2022.
- TheCosmicWombat. ”Larian Helped Me See Abuse”. Reddit, 2024.
- Randall, Harvey. ”Baldur’s Gate 3’s Astarion, Neil Newbon, on acting the truth of trauma as a survivor: ‘There’s a lot of stuff that came very close to home’
- ”Twilight | Contrapoints”
Textul a fost în cadrul F-Sides: Chronicles, un proiect ce își propune să exploreze granițele dintre critică culturală și scriere creativă.
