Membrii societății moderne privilegiate beneficiază de existența platformelor digitale ca mijloc de expunere a gândurilor, cu avantajul protejării propriei identități.
Astfel, se creează o „internet persona” sau o persoană transpusă în mediul online, o versiune virtuală a fiecăreia, care poate fi sau nu diferită de sinele real. Acest fapt ne desprinde de realitatea imediată și ne permite să împărtășim detalii intime ale personalității și ale vieții neștiute de cei din jur. Social media creează portițe eliberatoare, căi virtuale de detașare de la problemele din jur și modalități de evadare și împărtășire a elementelor mai puțin bune, cu un public la fel de anonim. Utilizatorii dezvăluie aspecte negative din propria viață, până la manifestarea și idearea dorinței extreme de a muri.
Trupa japoneză de rock alternativ, stilizat amazarashi, cochetează adesea cu teme legate de emoții sensibile și vulnerabile ale societății: tristețe, singurătate, depresie, teama față de un viitor lipsit de sens, dar și gânduri de alinare prin acceptarea sinelui. Numele1 lor simbolizează tristețea și suferința cotidiană care năpăstuiește precum ploaia.
Condusă de solistul Hiromu Akita, amazarashi compune și interpretează versuri pe fundalul notelor de chitară, pian și sintetizator, pe ritmuri melancolice și nostalgice.
Filosofia trupei impune să nu-și dezvăluie chipurile, să păstreze o anumită aură de mister.
Atenția se focalizează pe voce, versuri, intonație și pe ceea ce transmite melodia, fără ca publicul să fie influențat de artiștii propriu-ziși. Unele melodii au o recitare poetică a versurilor pe un acompaniament muzical minimalist.
„Digging Holes”, sau „ana o hotteiru” („穴を掘っている”, în limba japoneză), este titlul unei piese a trupei ce poate fi tradusă în limba română cu „săpând gropi”. Videoclipul a fost publicat pe YouTube în data de 31 octombrie 2014, adunând aproape 5 milioane de vizualizări în aproximativ 10 ani și face parte din albumul „yūhi shinkō higashizumu” („夕日信仰ヒガシズム”), tradus ca „Sunset Faith: The Sun Goes Down”.
Videoclipul melodiei „Digging Holes” constă într-o instalație de 30 de imprimante amplasată în pădurea Aokigahara, denumită și „pădurea sinuciderilor”, din prefectura Shizuoka, Japonia; o pădure cu faimă tristă din cauza ratei mari de suicid.
Folosindu-se de API-ul2 aplicației Twitter/X, echipa de producție a trupei, ajutată de specialiști, a realizat un algoritm ce a identificat 230.000 de tweet-uri cu mesaje a diferitor persoane care își exprimau dorința de a muri. Apoi, aceste mesaje au fost printate de către imprimantele suspendate pe copacii din pădure. Scopul din spatele instalației Lonely Crowd System3 a fost de a reda în timp real fragmente negative din viețile oamenilor. Tweet-urile difereau în exprimări: „Mâine, luni. Vreau să mor”, „Am obosit să am grijă de mama mea, vreau să mor”, ”Vreau să mor, prea disperat, niciun job”. Ele au creionat o imagine dezolantă a societății prin aducerea în prim plan a unor oameni adesea ignorați, conform declarațiilor site-ului oficial2 al proiectului.
Spre deosebire de multe texte japoneze care tind să exprime mesaje optimiste cu genericul motto „muncesc din greu și dau tot ce pot”, versurile din „Digging Holes” transmit un mesaj visceral și realist: „viața este goliciune și durere”, așa cum remarcă Yoshinichi Motoyama4, unul dintre realizatorii videoclipului și fan al trupei.
Versurile au note lipsite de optimism, în care artistul blamează speranța pentru că declanșează stări de deznădejde. Totuși, tonul general al melodiei este sincer și deschis. Nu se leagă de obligațiile societății de a performa impecabil și fără greșeli, „Poate doar așa-i viața”/(…) [dacă nu renunți dinainte] „Vei deveni o persoană care nu știe când să renunțe”.
Acest mesaj dezolant poate fi interpretat ca o continuare excesivă a negării propriului sine. Însuși titlul pare a fi un eufemism pentru lipsa acceptării de sine și afundarea în propriile preconcepții și probleme existențiale, fără cale de întoarcere.
Secvența finală a videoclipului încheie într-o notă de speranță și confort calupul depresiv, în contrast cu versurile negative. Între spațiile goale lăsate de foile printate cu mesajele negative se conturează fraza „YOU ARE NOT ALONE”, sau „nu ești singur/ă/x”. Cu toate că perspectiva generală asupra vieții este pesimistă, fraza nerostită de la final lasă o notă de speranță pentru public5.
Această melodie abordează un conținut sensibil, care trebuie tratat cu multă atenție și precauție, de aceea am avut dubii dacă să analizez obiectul de artă sau nu. Am resimțit teama că nu va avea rezonanța dorită din cauza subiectului încă tabu în societatea românească. Însă cu greu mă puteam desprinde de acest videoclip, care pentru mine, cea de acum mulți ani, semnifică alinare și o lumină la capătul unui tunel întunecat. Poate același lucru s-a resimțit și de către restul publicului trupei.
„Digging Holes” reprezintă siguranță, confort și înțelegere pentru cei a căror existență este ocupată cu gânduri de suicid în urma neîndeplinirii diverselor așteptări și obligații sociale și interumane. Datorită mesajului cu impact, ce subliniază o problemă relevantă a unei societăți actualmente conservatoare, melodia a fost bine primită și lăudată de fanii6 trupei pentru contribuția în conștientizarea stării de sănătare mintală din Japonia, care se confruntă cu un număr covârșitor de sinucideri, factorii fiind diverși, conform Statista7.
Din păcate, există legea nescrisă a tăcerii față de problemele personale care pot îngreuna traiul cotidian al unei persoane. Au existat încercări de a normaliza conceptul de sănătate mintală prin studii legate de metode anti-stigmă, fără un succes considerabil.
De aceea, se preconizează că sporirea cunoștințelor comunitare în acest domeniu va contribui la reducerea stigmatizării și la îmbunătățirea sănătății mintale a persoanelor și a comunităților din Japonia8.
Din cauza tehnologiei omniprezente, generațiile tinere se pot izola ușor de societate, iar platformele online sunt mediul propice, deoarece pun la dispoziție canale prin care se pot găsi alte persoane cu interese comune și se pot explora identitățile proprii, chiar și atunci când nu există acceptare din partea celor din jur. Utilizatorii se pot conecta cu alte persoane pe baza intereselor comune și pot crea o comunitate9.
Izolarea îndelungată cauzează apariția a hikikomori, persoane care se însingurează în propriile case și nu mai ies din reședințe pe termen lung. Sindromul Hikikomori (SH) a început să atragă atenția publicului și a presei în Japonia în anii ‘70. Este o formă voită de retragere din societate care apare din diverse motive, principalul fiind impactul factorilor culturali10. De altfel, în Japonia domină o societate cu o cultură colectivistă afectată de norme sociale conservatoare și provocări economice istorice, care au cauzat individualizări ale problemelor interioare11.
Cei cu SH pot petrece ani de zile în izolare voită din cauza anxietății sociale sau a sentimentului de nepotrivire cu societatea. De aceea, aceste persoane se transpun în lumea digitală, unde există confortul și siguranța manifestării fără asocieri cu propria persoană reală. Cu atât mai mult, conexiunile dintre utilizatori devin elementare și fundamentale întrucât pot umple golurile ce implică nevoia de socializare și divertisment9.
În urma valului exponențial de digitalizare a societății, s-a observat și dovedit o relevanță și importanță a platformelor online pentru identificarea depresiei la utilizatori întrucât social media sunt folosite pentru „exprimarea sentimentelor, emoțiilor și predispozițiilor”12. Datorită existenței constante a acestor mijloace, persoanele își construiesc propria persoană online prin exprimarea unor gânduri, stări, emoții și a dificultăților cotidiene, adesea legate de sănătate mintală și excludere din societate. Aceste platforme devin, din păcate, și căi de manifestare a intențiilor suicidare13.
Pe Twitter, acum platforma X, sentimente precum teama, tristețea și gândurile negative au fost puternic asociate cu declarații suicidare14, astfel, atenția către aceste rezultate este o oportunitate pentru înțelegerea mai bună a predispozițiilor negative ale utilizatorilor atunci când se imersează în comunitățile virtuale.
Statisticile dovedesc că pandemia a afectat obiceiurile cotidiene ale japonezilor, în special practicile legate de muncă, educație și activități sociale. Studenții au fost supuși riscurilor ridicate de sănătate mintală din cauza lipsei de contact și a comunicării reduse cu prieteni15. Efecte asemănătoare s-au resimțit global, inclusiv în România. Astfel, în urma pandemiei, a crescut importanța acordată sănătății mintale, așa încât Organizația Mondială a Sănătății a declarat depresia o cauză principală care duce la sinucidere în majoritatea cazurilor nedetectate și un motiv de preocupare globală12.
Pandemia Covid-19 a evidențiat implicațiile grave ale singurătății, cu un impact foarte pronunțat în Japonia, factorii fiind lipsa satisfacției în viață și dragoste, stres și tulburări psihologice. Relațiile romantice au fost identificate ca factori semnificativi ce luptă împotriva singurătății, urmat de statutul profesional al unui individ16.
Însă, presiunea de a performa conform acestor factori sociali și de a face față tuturor așteptărilor societății devine așa de mare, încât, în lipsa unei susțineri, persoanele ajung să caute refugiu online. Consecințele pot duce la o detașare sau chiar disociere de către offline, adâncită de afectiuni psihosomatice, traume sau tulburări de personalitate. În consecință, sinele online îl afectează pe cel offline21.
Social media sunt conceptualizate ca mijloc de exprimare a identității și împlinirii scopurilor sociale într-un ecosistem care are nevoie de abilități de auto-reglementare și auto-prezentare. Utilizatorii își construiesc identitatea online în funcție de realitatea și obstacolele contextuale17.
Un studiu s-a axat pe dorința participanților de a dezvălui doar versiuni idealizate ale propriei personalități, dar care să fie și acceptate de comunitățile online. Aceștia își construiau profiluri estetizate, detașate de persoana reală, dar în concordanță cu sistemul de valori al utilizatorului, întrucât participanții își doreau să fie acceptați și împuterniciți în mediul online, prin evitarea prejudecăților. Astfel se mențineau într-o stare de autenticitate controlată18.
Teoria auto-prezentării susține că indivizii sunt extrem de selectivi atunci când luptă pentru potrivirea unor identități și activități specifice cu publicul disponibil să accepte, să se bucure și să recompenseze aceste expresii identitare17.
Deci, utilizatorul dorește o menținere a autenticității sinelui, dar și o validare a propriei existențe, care poate surveni din cauza lipsei de acceptare din mediul exterior. În consecință, prin intervenția în mediul online, caută validare, acceptare și confort, în special în ceea ce privește aspectele sănătații mintale.
Erudita Judith Butler spune că genul (văzut din perspectiva binară a perioadei respective) nu este esențial, dar este creat de către norme specifice și scenarii construite de narative patriarhale puternice. Oamenii acționează, vorbesc și se comportă în funcție de tipare feminine sau masculine, până când acțiunile lor ajung să arate ca o „realitate internă”. Atunci când se neagă acțiunile altora, se interzice subjectivitatea lor și se obligă o excludere din veridicitatea istoriei20.
Această atitudine radicală asupra individului poate provoca ostracizarea de către comunitățile offline, acțiune ce poate avea consecințe grave: de la a cauza afecțiuni psihosomatice la comorbidități. Așadar, performativitatea a apărut ca o formă, tehnică și chiar strategie de emancipare și incluziune în societate.
Pluralitatea performativității constă într-un efect de propagare de către o rețea de persoane, dincolo de actul performativ al unei singure persoane20.
Perpetuarea și menținerea patriarhatului dăinuie încă din antichitate și a fost intensificat în diverse sisteme politico-economice. Dacă Primul Război Mondial a atribuit valori tradiționale masculinității, precum curajul, puterea și agresivitatea, același război a obligat o masculinizare a femeilor, în care acestea au trebuit să întreprindă activități și roluri mai masculine19. De asemenea, epoca modernă a reprezentat încercarea masculină de a stabiliza sistemul patriarhal, însă femeile au depus eforturi colosale de a-și securiza un loc ridicat și stabil în societate.
Pe de altă parte, naționalismul creionează bărbații ca fiind salvatorii, eroi ai națiunii, iar femeile ca pacificatoare, incapabile de violență. Naționalismul asigură menținerea unei structuri patriarhale datorită creării de relații și grupuri homosociale pentru că intensifică experiența binară. Între timp, era contemporană resimte o anxietate față de masculinitate din partea sistemului patriarhal, deoarece aceste tipare sunt contestate din ce în ce mai mult19. Asistăm la colapsul frontierelor legate de gen și sexualitate19.
În capitalism, consumerismul a înflorit, iar bărbații resimt o teamă față de efeminare, din cauza comodificării acesteia. Astfel, există o criză a identității masculine datorată aprofundării identităților de gen. Însă trebuie precizată o detașare a capitalismului față de identificarea cu unul dintre genuri: capitalismul nu este implicit patriarhal, acesta nu are gen; pur și simplu a apărut într-o societate deja profund patriarhală19.
Contextul actual patriarhal, înrădăcinat în capitalism, impune performativiatea omului de rând în conformitate cu norme sociale învechite, dar care ajung să fie din ce în ce mai contestate. Dacă membrii unei societăți conservatoare caută refugiu departe de un astfel de mediu sufocant, ei îl găsesc în colțurile platformelor online. Social media sunt văzute ca un mijloc de exprimare a identității și de îndeplinire a scopurilor sociale într-un ecosistem definit de transcenderea contextului18.
În funcție de persoană, magnitudinea ușurinței cu care se poate exprima în ecosistemul virtual diferă. Paradigma personalității online care să coincidă cu cea offline nu a fost însă foarte studiată, cu atât mai mult modul în care se intercorelează cu neuroticismul. Utilizatorii conștientizează diferența dintre persoana proprie, din realitatea imediată, și persona digitală, dar se pretează pentru o integrare în societate și pentru o protejare a adevăratului sine, vulnerabil și susceptibil diverselor emoții și factori globali21. Prin urmare, este importantă aprofundarea înțelegerii modului în care oamenii se raportează la prezențele lor online și cum le afectează viețile offline21.
Obiectul de artă ideat și creat de amazarashi este relevant generațiilor tot mai tinere care sunt din ce în ce mai prezente în mediul online. „Digging Holes” este o mărturie a modului prin care social media devin un catharsis și o evadare din realitate pentru persoane sufocate de mediul din jur, în care nu primesc empatie, înțelegere sau acceptare. Cauzele variază de la factorii culturali ce țin de tradițiile specifice unei țări, la aspectele socio-economice care impactează global, printre care patriarhatul adânc înrădăcinat într-o societate capitalistă. Toate aceste aspecte fac ca „Digging Holes” să fie relevant și pentru societatea românească, care se confruntă cu probleme de acceptare și incluziune.
Este esențial ca astfel de obiecte de artă să conștientizeze publicul larg despre consecințele grave ale izolării și lipsei de acceptare în comunitate. Nicio abordare nu poate fi mai impactantă decât mărturiile a multor persoane care nu își mai doresc să trăiască din cauza presiunii societății de a performa în conformitate cu normele binare de integrare.
Note
1. “Biography,” amazarashi, accessed October 28, 2024, https://www.amazarashi.com/bio/.
2. “文化庁日本博・alternative Kyoto [Double Horizon] インスタレーション・アート,” Studio Abacus – Studio Abacus はメディアデザイン・インタラクティブエクスペリエンスの創造に特化したデザインスタジオです, accessed October 28, 2024, http://studio-abacus.com/portfolio-item/digging/.
3. “Amazarashi Releases ‘Digging Holes’ Music Video, Filmed in the Suicide Forest of Japan,” JROCK NEWS, January 7, 2024, https://jrocknews.com/2014/11/pv-amazarashi-digging-holes-and-repor.html.
4. “樹海に溢れる「死にたい」という言葉、amazarashiの映像作品に隠れるトリックを見破れるか？,” CINRA, accessed October 28, 2024, https://www.cinra.net/article/review-20141126-amazarashi.
5. “穴を掘っている / Amazarashi｜薄。,” note（ノート）, January 1, 2019, https://note.com/kyabekado/n/nbc0072da589a.
6. “Report: Amazarashi’s Depressing Livestream Brings Hope to Our Future,” JROCK NEWS, August 21, 2022, https://jrocknews.com/2020/12/report-amazarashi-livestream.html.
7. Informațiile sunt generale și actualizările pot modifica unele rezultate. “Topic: Suicide in Japan,” Statista, April 15, 2024, https://www.statista.com/topics/5259/suicide-in-japan/.
8. Mako Iida et al., “Effects of the Mental Health Supporter Training Program on Mental Health‐related Public Stigma among Japanese People: A Pretest/Posttest Study,” Psychiatry and Clinical Neurosciences Reports 3, no. 1 (March 2024), https://doi.org/10.1002/pcn5.176.
9. Ha Eun Park and Sheau‐Fen (Crystal) Yap, “Technology Affordances and Social Withdrawal: The Rise of Hikikomori,” Psychology & Marketing 41, no. 7 (March 12, 2024): 1469–88, https://doi.org/10.1002/mar.21991.
10. Eileen M. Higgins „Hikikomori–a sociocultural mental health phenomenon: An examination of the research on extreme social isolation.” Irish Association for Counselling and Psychotherapy, Volume 22, Issue 4 (2022): 17.
11. Sibel Aksu Güngör, “Beyond the Shadows: Evolving Youth Social Dynamics and Hikikomori Trends – EPALE – European Commission,” EPALE, July 25, 2024, https://epale.ec.europa.eu/en/blog/beyond-shadows-evolving-youth-social-dynamics-and-hikikomori-trends.
12. Poulomi Samanta et al., “Depression Detection from Twitter Data Using Two Level Multi-Modal Feature Extraction,” Lecture Notes on Data Engineering and Communications Technologies, September 22, 2022, 451–65, https://doi.org/10.1007/978-981-19-2600-6_32.
13. Yazdavar, Amir Hossein, Mohammad Saeid Mahdavinejad, Goonmeet Bajaj, William Romine, Amit Sheth, Amir Hassan Monadjemi, Krishnaprasad Thirunarayan, et al. “Multimodal Mental Health Analysis in Social Media.” PLOS ONE 15, no. 4 (April 10, 2020). https://doi.org/10.1371/journal.pone.0226248.
14. Samer Muthana Sarsam et al., “Characterizing Suicide Ideation by Using Mental Disorder Features on Microblogs: A Machine Learning Perspective,” International Journal of Mental Health and Addiction 22, no. 4 (November 14, 2022): 1783–96, https://doi.org/10.1007/s11469-022-00958-z.
15. Kamba, Masaru, Wan Jou She, Kiki Ferawati, Shoko Wakamiya, Eiji Aramaki, Division of Information Science, and Corresponding Author:Eiji Aramaki. “Exploring the Impact of the COVID-19 Pandemic on Twitter in Japan: Qualitative Analysis of Disrupted Plans and Consequences.” JMIR Infodemiology. Accessed October 29, 2024. https://infodemiology.jmir.org/2024/1/e49699.
16. Yong, Roseline. “Reevaluating Hikikomori and Challenging Loneliness Assumptions in Japan: A Cross-Sectional Analysis of a Nationwide Internet Sample.” Frontiers, January 30, 2024. https://www.frontiersin.org/journals/psychiatry/articles/10.3389/fpsyt.2024.1323846/full.
17. David R. Pillow et al., “Expressing and Negotiating Identities in Social Media Ecosystems: A Typology of Users and Their Associated Personality Profiles,” Personality and Individual Differences, August 25, 2024, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0191886924002848.
18. Najar, Mehrajudin Aslam, and Quratul Ain Shabir. “Social Media and Reality: Are Social Media Profiles a True Representation of People’s Lives?” International Journal of Advanced Multidisciplinary Research and Studies, August 15, 2023. https://www.multiresearchjournal.com/arclist/list-2023.3.4/id-1539.
19. Bellour, Leila. “Patriarchy and Its Enduring Challenge to Feminism in the Modern Age.” Milev Journal of Research and Studies. Accessed October 29, 2024. https://jiamcs.centre-univ-mila.dz/index.php/mjrs/article/view/1036.
20. Penney, Jason. Performative-Doing Theorizing Performativity as Emancipatory Politics, March 2021. https://ojs.lib.uwo.ca/index.php/jst/article/view/8210/11163.
21. Stubblefield, Ryan. Online Persona and the Self, 2023. https://www.proquest.com/openview/e1e3750d8b3602cafa5200aff2f868be/1?pq-origsite=gscholar&cbl=18750&diss=y.
Textul a fost în cadrul F-Sides: Chronicles, un proiect ce își propune să exploreze granițele dintre critică culturală și scriere creativă și editat de Denisa Niță.
