Dacă e ceva care să întreacă în coolness superlativul de actualitate ‘Mr. Charisma fucking Pablo Escobar’, asta nu poate fi decât Isabelle Huppert în rol de vampiroaică legendară și lesbiană, drapată în roșu sângeriu și paiete sclipicioase. Așa cum cinemaul lui Ulrike Ottinger tinde de obicei să speculeze colaborativ grația iconică a actrițelor din rolurile principale (vezi prin excelență colaborările cu Tabea Blumenschein), marea seducție a The Blood Countess e tocmai zâmbetul deopotrivă fix și ștrengăresc al lui Huppert ca Elisabeta Báthory revenită pe străzile Vienei.
Cel mai recent film al lui Ottinger o reunește pe Huppert și cu autoarea Elfriede Jelinek (Pianista), aici co-scenaristă pentru o comedie burlescă despre istorie, putere și butaforie, plasată, cum nu s-ar putea mai bine, în orașul-muzeu care este Viena. Sondând atât cultura și frumusețea inerente locului, cât și vizibila moștenire imperial(istă), stângacele și ridicolele creaturi nemuritoare ale lui Ottinger devin parodia și reprezentarea ideii osificate – vampirizate – a unei „Vechi Europe”.
Într-un peisaj cinematografic recent plin de Draculi și Nosferați, Ottinger și Jelinek recuperează la feminin imaginea vampirului și revin la figura lui Báthory ca la un mit esențial, interogând nu numai conotațiile queer ale legendei, dar și ce se întâmplă astăzi cu acest imaginar al puterii și burgheziei în epoca reproductibilității virtuale a vampirilor, cum se întreabă, hilar, și vampirologii din film.
Spre deosebire de alte adaptări recente, Ottinger înțelege mai ales că chintesența unui film bun cu vampiri e camp-ul; The Blood Countess e un amestesc savuros de referințe culte și umor de vodevil care activează la maximum un tact caracteristic lui Ottinger de a îmbina intelectualul cu impertinentul.
Pe cât Huppert-contesa e cometa strălucitoare care dă și numele filmului, The Blood Countess e și o narațiune de ansamblu, susținută în egală măsură de formidabila sa adjuvantă Hermine, de nepotul său vegetarian Rubi Bubi (iubitor de ștrudele și descendent al liniei de voievozi transilvăneni) sau, inclusiv, de apariții-senzație ale Conchitei Wurst de nicăieri.
